Avem parte

Ne naştem pentru a muri 

Toate "neamurile" ... sunt unul. Că aşa-i scris în Biblie. Ce inspirată!
Dar desigur, vorbim despre oameni. Căci toţi ne suntem "veri", trupeşte. Căci toţi ne suntem "fraţi", sufleteşte. Avem parte de ... cuvinte. Aici e aici, căci acestea deşi ne apropie, utilizarea lor, ne dezbină! Unii dintre noi utilizăm cuvintele spre a dezbina. Şi a fost o naştere, şi vor fi multe morţi.

A mai murit 

Radu Beligan (14.12.1918-20.07.2016) Lucrător pe teritoriul patriei pe care a slujit-o ca actor timp de aproape 80 de ani! Cuvintele vor fi mereu insuficiente pentru a cuprine această performanţă într-un sumar de lămurire. Se spune că fiecare carte citită, adaugă respectivului cititor ... o viaţă; cîte cărţi citite, tot atîtea vieţi acumulate. Cu aceeaşi dărnicie, pentru toţi. Ei bine, închipuiţi-vă că artiştii în general vorbind, sunt de drept nişte creatori. Aceşti oameni creează - prin opera lor - tot atîtea vieţi, de dar. Însă actorii, cei "obligaţi" să intre în pielea cîte unui personaj, pe care-l creează neîncetat, oferindu-i mii de faţete, sunt într-o permanentă stare de "experimentatori ai morţii", pentru fiecare rol în parte. Fiecare personaj se ataşează de structura intimă a celui ce intră în rol, făcînd să vibreze întreaga-i entitate după caracteristicile personajului, fie bune, fie rele. Iar aceste caracteristici, înnobilate de măiastră interpretare artistică, atrag la rîndul lor ... oprobiul, sau binecuvîntarea publicului, care lovesc însutit, la fiecare spectacol, la fiecare vizionare, în structurile intime ale fiecărui actor, sau interpret, afectînd fie pozitiv, fie negativ, în funcţie de rolul asumat. Un actor "moare", sau "renaşte" astfel, pentru fiecare rol, în fiecare seară de joc, sau interpretare, înmulţit cu numărul celor care fie "îl condamnă", fie "îl slăvesc". Şi rezonanţa rămâne şi se amplifică prin însumarea tuturor vizionărilor din partea publicului. Desigur, aplauzele, florile, bisurile finale sunt cele care diminuează din efectul nefast, fără însă a-l micşora complet. Acest sacrificiu greu de înţeles, greu chiar de acceptat, izvorăşte desigur din marea lor iubire de oameni, din setea tuturor creatorilor pentru frumos, pentru adevăr, pentru împărtăşirea acestora către semenii lor mai puţin înzestraţi în virtuţi umane, sau mai puţin cunoscători şi trăitori de însuşiri spirituale ale desăvîrşirii umane.
Suntem Singuri, dar suntem Împreună!

A mai murit 

Regina Ana a României (18.09.1923-1.08.2016) Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite Principesă de Bourbon-Parma, s-a căsătorit cu Regele Mihai în exil, avînd împreună cinci fiice. S-a auto-considerat un om normal pe care viaţa l-a şlefuit într-o moralitate şi exigenţă desăvîrşite. Un adevărat exemplu, demn de urmat. Sunt întristat de faptul că mi s-a interzis buna cunoaştere a realităţii, atît în anii de "comunism", dar mai ales în anii din urmă, de după evenimentele din 1989. Minciuna care a asigurat anii de neştiinţă de pînă în aşa zisa Revoluţie Română, s-a prelungit pînă în zilele noastre, mulţi dintre români continuînd să orbecăie în bezna neştiinţei, amăgiţi cu vorbe din 4 în 4 ani. Ştiu că m-a durut impoliteţea prin care Regele Mihai nu a fost primit în ţară, la prima tentativă de revenire. Ştiu că m-a bucurat primirea călduroasă pe care a avut-o în Bucureşti. Ştiu că s-au pierdut ani buni, ani în care acest popor, această ţară ar fi revenit la normalitate, păstrîndu-şi forţa economică şi chiar amplificînd-o dacă ... dacă s-ar fi dorit cu adevărat. Din păcate, din anii 1990 şi pînă în prezent - 2016 - am asistat la distrugerea acestei ţări şi la împrăştierea acestui harnic şi demn popor. Credinţa noastră creştină, strămoşească şi milenară, este singura care ne mai menţine ... pe linia de plutire. Dar "cozile la topor" continuă să lovească în singura sursă de înalta moralitate - Casă Regală a României - care încă nu şi-a reintrat în drepturile uzurpate în 1947 prin ameninţare şi şantaj.
Sunt sigur că aş fi iubit şi pe Rege ca şi pe întreaga Familie Regală, la aceeaşi amplitudine cum mi-aş fi iubit Ţara. Doar că nu pot să mă prefac şi să mint, nu pot să mă mint: trăiesc o mare confuzie, o mare deziluzie şi o mare neîncredere! Clasa "politică" şi chiar actualii guvernanţi - aşa zis ... "apolitici" - continuă la modul nesăbuit, dar fanfaron, să-şi aducă aportul la distrugere. Tupeul maxim atins: pentru anii de "lansare" a legilor distrugerii controlate, aceşti nelegiuiţi şi-au decretat prin lege, pensii ... "de merit". MERITUL Distrugerii, desigur!
Suntem Singuri, dar suntem Împreună!

A mai murit 

Mara Ungureanu, o colegă de-a mea de servici, în vîrstă de 67 de ani. Desigur că orice moarte ne doare. Doar că morţile celor care ne-au fost apropiaţi, în special ale rudelor, dor cel mai tare!
Dumnezeu să-i odihnească pe toţi răposaţii noştri!! Amin.

Marie Laforêt - Un peu l'amour Robert Burton

În fiecare zi, dimineața, 

Noi luăm aceeași cale. 

În sat se râde, 

Știu că au înțeles: 

Tu mă iubești, dar nu-mi spui nimic. 

   

Tu mi-ai recoltat buchete 

Cu flori de cîmp și afine sălbatice, 

Și, când ți-am zâmbit,  

Tu mi-ai întors zâmbetul, 

Dar niciodată n-ai știut ce să-mi spui. 

   

Astept, 

Să-mi vorbești despre dragoste. 

Florile primite 

Trăiesc neofilite, 

Eu mor un pic în fiecare zi. 

Căci încă aștept, 

Să-mi vorbești despre iubire, 

Să mă curtezi ..., 

Să facem dragoste un pic. 

Un pic de dragoste. 

Un pic de dragoste.   

    

În toamnă, vom merge 

Să culegem mure în pădure la Anon, 

În serile răcoroase, 

Vei așeza pe umerii mei, 

Un șal mare,  iar mâna ta mă va atinge. 

   

Astept, 

Să-mi vorbești despre dragoste. 

Florile primite 

Trăiesc neofilite, 

Eu mor un pic în fiecare zi.

Căci încă aștept, 

Să-mi vorbești despre iubire, 

Să mă curtezi ..., 

Să facem dragoste un pic. 

~
Cornelius, :(

Aşteptarea ... îndelung răbdătoare

Suntem aici, suntem cu toţii ... contemporani ai faptelor noastre cumulate! Nu ne diferenţiază decît [Mîndria] unor înzestrări Divine, ori Umane şi adîncile, ori slabele înţelesuri personale de care suntem - la modul individual - în stare A FI, sau A NU FI.
[Suntem Singuri, dar Împreună!] (pentru mine, acest "logo" a devenit un Concept cu profunde şi diverse înţelesuri, la fiecare ... utilizare)

Bulversat

Am revenit ieri pe blog şi astăzi deja mă simt depăşit şi inutil. Am trecut pe la 100.ro, am plasat undeva nişte comentarii şi, inevitabil desigur, am dat de un Videoclip:
Lorelai, interpretare la Curtea Domneasca, Aleluia
postare pe: Ionuţ Dima,
Mi-am îngăduit un comentariu:

Bună Ziua! ~ Uneori, Minunile ce ne înconjoară ne lasă muţi ... şi la propriu şi la figurat! Uneori, aceste Minuni ne atrag atenţia că, mai tot timpul, ... suntem - în mare majoritate - nişte "legume" ne-comestibile (eu, cel puţin aşa mă simt, după vizionarea videoclipului), aceste Minuni ne atrag atenţia asupra inutilităţii existenţei unui homo-politicus pe post de "conducător" al destinelor unei ţări, sau al unei comunităţi umane; la urma urmei ... toţi suntem egali, chiar dacă ne diferenţiem "aşa de mult" uneori ... Rămîne doar ca fiecare să îşi cureţe (să se lepede de) ... poleiala mîndriei! ~ Cornelius, :| ~ PS: Iubirea primită se aşteaptă a fi Re-dăruită ... necondiţionat, neîntîrziat, total

Să tac, parc'aş mai zice ...

Am un PC "de cacao", mi se blochează mai mereu şi nu mai reuşesc să finalizez în timp dorit. Vin acum după circa 7 ore de somn şi tot vreau să-mi postez mărunta mea contribuţie, şi tot aşa de legumă mă simt. Caut în continuare alte şi alte informaţii - multe acoperite de "inevitabila" reclamă comercială - şi constat că nu este singurul caz din Lume!!! Şi noi, cei "normali" ..., mai avem tupeu de a ne plînge!
... parcă aş tace (dar plîng), dar parcă mai degrabă aş zice ...
~
Cornelius, :)

Citatul Zilei: Luni-2-Iunie-2014

Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)

Citation du Jour: Lundi-2-Juin-2014

L'amour est une force sauvage. Quand nous essayons de le contrler, il nous detruit. Quand nous essayons de l'emprisonner, il nous rend esclaves. Quand nous essayons de le comprendre, il nous laisse perdus et confus. Paulo Coelho

Citatul zilei şi Evenimentele Zilei (de la înţelepciune.ro)

Omul nu este soluţia cea mai exactă la problema vieţii. Paul Ambroise Valery - Citate Om

Suntem COPII

La Grădiniţă facem primul nostru popas

Bună Ziua!

Suntem copíi, dar putem fi chiar si cópii!

Cred că am reuşit să accesez - în sfîrşit - blogurile mele principale! M-am pierdut în stilul [Tagged şi Hi5], m-am "rătăcit" chiar de oameni - pierzîndu-mi serviciul "la stat" - şi iată-mă's gata pentru un nou START. Mai am de recuperat contul meu de facebook (cel cu peste 600 de prieteni), primul meu cont de facebook, o treabă foarte dificilă, căci nu se lasă ... uşor de "revenit" la normal. După recuperările "de bază" parcă-parcă m-aş potoli, nu ştiu, o să văd (dacă o să mai văd!).
Abia aştept să lansez această postare - după o pauză prea mare -, postare pe care o voi lăsa "ne-desăvîrşită" ... căci trebuie "să fug" la noul meu job.
Suntem COPÍI cu toţii! Suntem copiii lui Dumnezeu, indiferent de numele pe care ÎL acordăm acestuia!
~
Cornelius, :)
A. Citatul zilei si Evenimentele Zilei (de la intelepciune.ro)

Sunt un om programat, trebuie să răspund pentru fiecare minut pe care l-am irosit.
Eugen Barbu - Citate Timp

B.

Ziua internațională a copilului (marcatădeGoogleprintr-unDoodleînlogonou)

vezi detalii la aici!
C.

Cuvinte cu rost, cuvinte care dor, cuvinte care mor

Salvează o Viaţă! ~ http://salveazaoviata.org/ = sursa foto

Umanitar

Suntem oameni. De aici începe calvarul, căci Domnul Iisus Hristos nu s-a adresat ... furnicilor, nici rumegătoarelor, nici carnivorelor, nici altor insecte, nici păsărilor, nici altor vietăţi ori ne-vietăţi. Nici munţilor, deşi ne-a spus despre munţi; nici noroiului, deşi l-a folosit pentru ca noi să ne recăpătăm vederea; nici pietrelor, cu toate că "nu a ridicat-o", dar ne-a lăsat-o de căpătâi, dar ne-a avertizat că şi acestea vor vorbi, dacă alţii vor tăcea.
Dar pietrele, cui se vor adresa? Dar întreaga natură, întreaga Creaţie - care încă ne include şi pe noi, oamenii - cui se adresează? Căci toate vorbesc, toate ne vorbesc nouă, oamenilor.
Iar noi tăcem. Căci nu purtând războaie se răspunde la Mesajul permanent al lui Dumnezeu. Căci nu minţindu-ne - unii pe alţii, pe noi înşine - este răspunsul aşteptat.
Căci nu singularizându-ne egoismul în "averi", vom poseda ceva, vreodată! Noi tăcem, căci nu mai ştim utiliza Cuvântul. Am dat sens distructiv majorităţii cuvintelor şi doar pe acestea le utilizăm. Doar acestea ne definesc, ca entitate. Căci omul nu este singur, decât atunci când învaţă. El, Omul, învaţă prin Ascultare: alege din Ofertă şi apoi, aplică propria-i Ofertă. Căci Omul nu poate exista decât Împreună. Cine poate să ne reamintească rostul Cuvintelor?
Cuvintele au rost, dar dor, căci mor. Omul le-a schimbat sensul primordial!

Eu nu exist

Am fost blogger; am încetat să mai exist.
Am vrut să revin, chiar adineauri, însă singur îmi sunt frână. Cui mă adresez dacă nimeni nu mă citeşte? Ce "temă" să aleg? De ce am atâtea bloguri, de ce aş avea vreunul? Nici măcar nu sunt în impas, pentru că am oprit închipuita mea "Comunicare". Nimeni nu comunică ... în lipsa Răspunsului. Nu am comentarii - desigur, spamurile şi anonimii nu sunt nici măcar "comentarii" - înseamnă că nu exist.
Şi totuşi, iată că am această postare. Încercând o re-venire, am simţit nevoia de a verifica informaţia conţinută în Coloana Gadget şi atenţia mi-a fost atrasă de o lipsă la apel: au dispărut benerele umanitare!!
Benerele umanitare pe care le preluasem de la un site care ... şi-a schimbat adresa.

Cabral

Am căutat în Google un cuvânt: umanitare. Şi am ajuns la o postare mai veche, ea însăşi cu prea puţine comentarii. Aici ... m-am oprit căci nu ştiu ce să fac mai departe. Mai are rost odată ce eu ... nu mai exist?

Rămâne cum am stabilit: "Jos pălăria!" ~ Cornelius, :)

~
Cuvinte cu rost, cuvinte care dor, cuvinte care mor
 
~
Cornelius, :)

Bună Seara! Bună Dimineaţa! Bună Ziua!

Poză "de circulaţie" în Tagged&hi5

~

Bună să vă fie Inima!

Fiecare dintre noi ... avem inimă. Unii - majoritatea -, în timp, reuşesc "să capete" Inimă; "capătă" pentru că reuşesc să conştientizeze şi să re-conştientizeze pentru fiecare etapă a propriei Deveniri (evolutive sau involutive, căci ni s-a lăsat posibilitatea de a alege).
Fiecare dintre noi suntem unicate, suntem indivizi, suntem pe cont propriu! Dar, SUNTEM împreună!
Acest DAT presupune că fiecare alege pentru sine dar, concomitent, alege şi pentru ceilalţi, alege pentru colectivitate, alege deci pentru întreaga Omenire!!! Conştientizând acest lucru ce conferă grad de egalitate deplină între indivizi, toate legile existente în acest moment - create de om, pentru propria lui încătuşare - se surpă, se aneantizează, îşi pierd ... "esenţa". Se ajunge - în deplină trezire la realitate - la a înţelege Mesajul Mântuitorului.

De-a valma (Valma)

Acum, pentru că "Lumea s-a sfârşit!", mulţi o vor lua - ca de obicei - de la început. Unii îşi vor păstra metehnele, alţii vor căuta noi definiri. În realitate însă, totul este doar o reluare. Însăşi "Schimbarea" este eternă, dar este ... aceeaşi din nou şi din nou, mereu nouă, mereu aceeaşi.
De-a valma sosesc "informaţiile", de-a valma le triem, de-a valma le utilizăm. Dar, în final, alegem. Doar ceea ce "am ales" ne formează; paradoxal însă, nici aceste alegeri nu sunt definitive! Alegerile pot fi schimbate - din mers -, alegerile pot fi conştientizate, alegerile pot fi "orientate" (căpătând Ţel), pot fi "sine die" sau induse; ele însă există în esenţa individului, dar şi în aceea a Colectivităţii, a Omenirii. Poate că Omenirea însăşi este o entitate plină de Colectivităţi; poate că Omenirea va alege să fie o singură Colectivitate. Această sarcină uriaşă cade în responsabilitatea FIECĂRUI INDIVID!!!
Cine însă va reuşi să facă ordine ... de-a Valma?

Avem printre noi, vizionari

Lumea ... s-a sfârşit, cum bine aţi luat la cunoştinţă! GATA! S-a terminat! Acum facem bilanţul, iar acei dintre noi care "se vor rupe" de Trecut, păstrându-l, vor păşi în ... , dar deja SUNTEM în Noua Eră!
Este o perioadă de maximă Confuzie definitorie, o perioadă asemenea ceţii în care - Dimineaţa - se trezeşte Ziua! Este o perioadă "fără culoare" dar în care chiar griurile sunt foarte apropiate între ele. O perioadă în care toţi avem "dreptate" la nivel de individ, nimeni însă ne-având "dreptate" la nivel de întreg. Lipseşte Consensul. Acesta nu poate fi dictat de nimeni! Acest Consens va fi ales, de fiecare, de întreg, din ceea ce DEJA EXISTĂ în fiecare, în întreg. Acest Consens a fost, este şi va fi spus Omenirii de acei indivizi speciali, numiţi vizionari, de fapt, aceştia fiind doar cu un pas ... înaintea celorlalţi, aducând în colectivitate idei "noi", vechi de când Lumea.

Noul ... şochează

Întotdeauna "inovatorii" sunt de speriat! De ei se fereşte lumea pentru că nu sunt înţeleşi. Aceşti "inovatori" sunt pricepuţi în a înţelege, un pic mai devreme, o Realitate - care deci EXISTĂ, ne învăluie, ne îmbracă, o utilizăm deja! - care DoarATAT: trebuie definită! Iar Lumea îi crede nebuni, ne-înţelegând mesajul transmis. Apoi, când îl înţeleg, atunci când "ajung" cu picioarele pe pământ, continuă să-i ridiculizeze pe "vizionari" pe considerentul că aceştia ... vin cu "banalităţi", vin cu lucruri de la sine înţelese!! Şi nu se mai învaţă minte, repetându-şi greşeala, ori de câte ori "drumul" li se intersectează cu Drumul vizionarilor. De ce? Simplu. Pentru că toţi - deşi înzestraţi de către Dumnezeu cu acelaşi "bagaj", încă de la bun început - suntem defazati. Şi suntem aşa pentru că "educaţia" primită în primii 7 ani "de acasă" diferă de la individ la individ. Dar, mai ales următoarele "educaţii" - aceea de pe băncile "Şcolii", aceea a anturajului, a prietenilor (şi duşmanilor), aceea "din câmpul muncii" (când începem să ne "câştigăm" existenţa), şi nu în ultimul rând şi nici măcar ultima, "educaţia" generală ... care are la bază ideea de COMPETIŢIE - pe care non-salant "Societatea" ni le oferă non-stop, din rău în mai rău, pentru ca la cea mai mică "pauză" să credem că am accesat Raiul pe Pământ!

Bine aţi venit!

Până se ridică "Ceaţa" - Singuri dar Împreună! - Bine ne-am regăsit! SLAVĂ lui Dumnezeu! Doamne ajută! Amin.
INIMA
(Poză de circulaţie in Tagged&hi5)

Celor plecaţi în alt plan

Li se cuvine un gând bun, chiar dacă după "normele" noastre umane, în funcţie de faptele lor, îi credem evoluaţi, ori involuaţi spiritual. Celor care ne-au ajutat - într-un fel anume - să evoluăm spiritual noi înşine, acestora, fie că ne-au influenţat direct, fie indirect, îi păstrăm în Inimile noastre. Şi îi păstrăm cu atât mai mult, cu cât ne-au întovărăşit o perioadă de timp, ca persoane dragi nouă. Pe aceia care ne-au supărat, este bine să îi iertăm, mai ales că nu îi mai putem influenţa în nici-un fel; iertându-i pe aceştia, de fapt pe noi înşine ne iertăm. 
~
Cornelius, :)
~

Traseu ... de-a valma (până la următoarea postare)

0) Un videoclip (Chris Norman - Baby I Miss You - subtitrat în română), un comentariu

Bună Seara! Bună Dimineaţa! Bună Ziua!
Da! ~ "Îmi lipseşti ... scumpo!" Multe abia DUPĂ, le realizăm valoarea, abia la "pierderea lor" ni le ÎNSUŞIM pe deplin, doar că în suferinţă. Românii numesc Dor, numesc Alean, numesc Melancolie aceste stări ... trecătoare. Şi, se apucă de creat (orice) sau de utilizat creaţia altora (oricare), omogenizându-se prin Osmoză, dar crescând spiritual în propria lor definire individuală/colectivă.
Fiecare este şi rămâne pe cont propriu, un individ deosebit, între indivizi deosebiţi, doar că, la fiecare "rezonanţă" cu semenii ... ALEGEM. Şi alegem până culegem ...
Uneori, recunoscători, ne amintim SĂ MULŢUMIM, dând astfel SLAVĂ Creatorului!!
~
Vă mulţumesc pentru că existăm!
~
Cornelius, :)(:

1) Arabic Music "The Desert Lounge I°"; https://www.youtube.com/watch?v=gGg6wta1qWA; 2) Música de relajación; https://www.youtube.com/watch?v=-No-226O0tg; 3)
~,