Vizita (schită neterminată 12.02.75)

"Am intrat în simbolul cavernei de vizavi , rece , uscat , cu pereţi întunecoşi , înalţi , singuratici . Înăuntru : două bătrâne , evlavioase , ceea ce n-o împiedica pe una să scormonească jarul aflător în soba din pronaos , camera femeilor la slujbe , iar pe cealaltă să străbată spaţiul dintre icoane , transportată , îmbrăcată cu un trenci gri , pătat . Cupola tăiată de cele şase ferestre înalte , Christos în feerie , repetat , multiplu în scenele vieţii sale . Femeia a reuşit să împrăştie jarul suficient ca să fie acoperit de o jilavă cenuşă albăstruie , aeriană , în mica grotă încadrată de barele de fier ale uşiţei sculptată în stil nou , fără nici o legătură psihologică cu restul bisericii , ca de altfel şi roşul închis al dalelor sale , calde , spre a crea impresia de centru emanant al căldurii mirifice şi înşelătoare care nu putea proveni de la jarul transformat acum în cenuşă verde .
În cavernă , sfinţii imobili de pe perete privesc morţi în faţă , studiindu-se reciproc , privind de la înălţime admiratorul lor care nu vedea în ei decât desenul şi culoarea , forma şi realizarea .
Dau să ies când intră pe poarta de cărămidă acoperită cu ciment trei elevi în scopul de a studia incinta bisericii . Mă opresc încântat : cu ei o fată , cunoştinţă fugară pe care doream să o fac stabilă . Intrăm toţi în biserică tulburând liniştea stătută cu vibraţia vocilor vesele de suflete inocente . Pe pandantive am aflat că se odihnesc patru apostoli : Marcu , Matei , Ioan şi Luca . Altarul se zărea prin uşa larg deschisă . Crucea mare , galbenă pe fond roşu , ambele închise în obscuritate pe catifeaua care cădea grea de pe masa cu cele necesare slujbei . Lumânări ici , colo , strălucitoare , pâlpâind pentru sufletele celor morţi . Un nou grup de elevi intră gălăgioşi după liniştea relativă ce se stabilise datorită câtorva suflete într-un spaţiu atât de mare , pereţi sumbri , neospitalieri . Din meditaţia în care căzusem , am revenit la pseudoveselia mea obişnuită . O fată micuţă , simpatică , se apropie cu ochii în caiet . O cuprind pe deasupra umerilor cu braţul stâng , zglobie mă cam respinge fără să zică nimic însă , fără să-şi ridice privirea plecată . O cuprind cu dreapta . La fel , dar mai slab , apoi cedează , după care îmi retrag braţul . Cuvinte răzleţe care să-i distragă atenţia îndreptând-o spre mine (egocentrism egoist) apoi căutări şi clasificări asupra poziţiei sfinţilor , împărţirii bisericii în trei încăperi principale şi unice (plan treflat) ..."

PÂNĂ ÎN 1990 AM FOST ATEU , dar am fost cuminte , în general ascultător de părinţi , de profesori . Rareori învăţam acasă (unde mă jucam matematică din culegeri , unde mai şi citeam cărţi-la lumina becurilor de pe stradă) , ce ştiam "prindeam"din clasă . Articolul (slăbuţ tare , nemodificat , aşa cum l-am scris atunci) l-am postat pentru că nu întâmplător mai există şi acum pe un caiet , alături de alte "perle personale"= e un crâmpei din "epoca de aur", o mărturie a infatuării ateiste . În fine , se pot învăţa multe ...
~
(28.07.2010.3~3:46 AM, introdus diacritice, culoare si Verdana)
~
Cornelius,